De la Eberhard Spindler la CATV

Ai mei au cumparat prin 1965 un TV cu lampi fabricat la Electronica, tip "Grigorescu".
Era, bineinteles, cu lampi, pe shasiu made in Japan.
Supercalitate, carcasa furniruita si lacuita. Rotactor 12 canale.

Antena era de tip dipol, de fapt 2 sarme puse lateral.
Pe canalul 4 era emis TVR1. Cand a aparut TVR 2, acest era pe canalul 2.
Mai mergea si Coshtila pe 6.
In anii '70 au inceput sa apara blocurile cu 10 etaje si am devenit din ce in ce mai ecranati.
Imaginea era cu dubluri, apoi semnalul din ce in ce mai slab.
Intre timp am ajuns la scoala 56.
In clasa a 5 a taiam la traforaj la dl. Popescu.
In a 6 a la dl. Ionescu am inceput "cariera" de electronist amator.
Faceam diverse placute cu montaje simpatice.
Bunica le zicea "sarme", adica in loc sa invat eu ma ocupam cu "sarme".
Prin 1978 a aparut o noua jucarie, un TV Sport portabil. Din pacate nu avea UIF, dar peste ani
s-a rezolvat, cu un tuner exterior.
Totusi TV-ul de baza era cel cu lampi, caruia ii lipsea o antena.
Prin 1982 a inceput "criza", cand nu mai transmiteam campionatul mondial de fotbal.
Atunci am inceput sa cautam bulgari, canal 11 Botev din munti.
A inceput febra antenelor si a amplificatoarelor.
In 1983 a aparut o carte tare, "Antene" de Eberhard Spindler, care "s-a mancat pe paine".
Carti cu amplificatoare, cu alte antene, Tehnium plin cu articole pe aceasta tema.
Mai era si programul 2 de la bulgari, in UIF. Alte antene, amplificatoare, convertoare UIF-FIF.
Orice bloc avea pe antena colectiva tot ce se poate din eter.
Am inceput sa fac antene dupa carte, amplificatoare.
Prin relatia dlui. Gancevici am ajuns la Electronica de pe Baicului la un domn care era taticul
unui vobuloscop Rhode-Schwarz, care mi-a reglat toate amplificatoarele.
Dupa 1985 a aparut canalul 9. Amplificatorul pt. acest canal, cu bobine cuplate, a avut curba
perfecta, cu doua cocoashe, ca la carte. Era o schema foarte buna de amplificator de canal.
Unele antene le-am luat din comert.
Problema era ca bulgarii "veneau" prin cateva randuri de blocuri de pe Pantelimon si Iancului.
Impreuna cu vecinii am ridicat un stalp de 8 metri de pe o platforma a acoperisului, la 15 m
de sol. Semnal acceptabil , de multe ori cu celebrele V-uri orizontale - interferente.
Amplificare mare, semnal slab.
Bunica in aprilie 1985.

Prin mai 1985 am luat un Telecolor, sasiu RDG. Pe acesta am experimentat tot felul de adaptari.
Bogdan, nascut in 1984, avea vreun an.

Un vis era sa "prinzi" sarbii, am fost la cineva la blocurile de la gara Obor care avea un sistem
de 4 antene si l-am intrebat daca are rezultate. Problema era ca doar in anumite conditii de
propagare ii puteai vedea, pe canalul 25, dar atunci ii vedeau si cei cu antene mai putin
sofisticate. Adica nu prea merita efortul. Am tocat material pt. 4 antene "parabeam", dar nu le-am
mai montat. Am ramas cu o antena pe canalul 25, cu care i-am prins de cateva ori:

In 1986 eram in armata la Ploiesti. Aici, intr-o permisie, cu trese de caporal.
Am terminat sergent, dar nu stiu sa fi primit tresele de tabla, de "tablagiu".

Bulgarii intrau pe canalul 5, un emitator la SE de Bucuresti. Campionatul mondial de fotbal.
Am gasit fier-beton in unitate, un picior de scara de lemn rupta, scoabe din cuie indoite.
Din nou m-a ajutat Eberhard Spindler. Am facut un amplificator pe canalul 5.
Era necesar un "alpinist" care sa urce antena pe terasa cladirii de dormitoare si trebuia sa ajunga
TV-ul din sala de clasa din niste foste grajduri in dormitoarele de la strada.
Alpinistul Zaur s-a urcat pe banda de paratraznet a cladirii cu antena in spate. A gasit o capra
metalica pe care a sprijinit antena.
Cea mai mishto faza reala, cu martori, a fost transportul TV-ului.
S-a facut in amurg, cu un mic grup de TR-isti. Cand am trecut la vreo 10 metri de casutza OSU
cu TV-ul intre 2 randuri de oameni s-a batut pas de defilare si s-a trecut cu el spre dormitoare.
In ziua aia OSU era chiar comandantul unitatii. S-a trecut pe sub nasul lui.
Meciurile erau incepand cu ora 23, unul era pe la 2 dimineata. Oboseala mare.
Cineva a "cantat" si mi-au confiscat amplificatorul dupa cateva zile.
Totusi am vazut cateva meciuri, iar tehnic a mers.
TV-ul era hibrid, un Opera H2, destul de greu.
In 1989 am ajuns in practica la Timisoara. Ne-au cazat in internatul unui liceu, in "Padurea verde".
Aveam nevoie de antena si de TV.
Am luat de acasa TV Sport portabil, upgradat FIF-UIF.
Nu aveam antena. M-am dus la casa pionierilor si i-am rugat sa-mi dea Tehnium din 1986 cu
antena "Parabeam". Am gasit la containerul de gunoi al liceului sarma de cupru de 6 mm si am
confectionat-o acolo. Cum letconul de 65 W era insuficient, am ajutat lipirea cadrului antenei
cu o spirtiera ad-hoc. Suport - o stinghie de usa de lemn. A functionat.
Tot in 1989 aparuse o minune - s-a lansat satelitul Astra, a inceput nebunia cu antenele.
Mai intai discret, ca erau "interzise", dar apoi, in 1990, fenomenul a luat amploare.
Pe la Targu Mures o fabrica facea butoaie de fibra de sticla cu fundul de forma parabolica.
Metalizarea se facea prin vaporizare in vid.
Am primit pontul de la un profesor la Politehnica, am achizitionat o astfel de antena de 1,2 m.
Un fost coleg de-al lui tata mi-a adus un LNB de 1,2 dB. Era cateva sute de $ pe vremea aia.
A fost cadou, pt. care ii multumesc.
In cartea lui Spindler era descrisa antena parabolica si cum se calculeaza focarul.
Am masurat exact si mi-am confectionat tijele pt. fixare LNB.
Cred ca era prin 1991, cand am terminat facultatea.
Un coleg de-al varului meu mi-a dat sa copiez un receptor de satelit facut de el.
L-am reglat la el pe antena.
Aveam toate componentele, trebuiau doar conectate.
Studiasem azimutul si elevatia satelitilor, aveam repere diverse parti ale unor blocuri.
Pun receptorul in casa si antena in curte. Il rog pe fratele meu sa baleieze dintr-un potentiometru
o oarecare gama de frecvente. In acest timp eu "maturam" cerul "din mana" cu antena.
La un moment dat "stai" - a vazut o mira PAL "Usingen" perfecta.
A fost primul semnal de satelit. Am sprijinit antena pusa pe jos de un scaun de bucatarie si
am urcat in casa sa vad minunea. Functiona !
O vreme a functionat pe balcon, sprijinita de balustrada si de scara dubla verde.
Apoi am instalat antena pe un stalp pe casa, i-am pus motor cu tija melc si pilulitza dintr-un
bloc patrat de alama, o mica inventie in loc de actuator.
Toata cablaraia de la antenele terestre, de satelit - semnal, comenzi - trecea printr-un fost cosh
de soba si ajungea fix in spatele TV-ului.
foto 1999

Ca performanta vedeam canalul Galavision la elevatie sub 5 grade de pe un satelit de deasupra
gurilor Amazonului. Asta deoarece spre Vest nu sunt blocuri aproape.
Prin 1992 am luat o alta antena, de 1,8 metri de la Autosat, fibra de sticla cu folii de aluminiu.
foto 1999

In acea primavara i-am reparat unui avocat un aparat de radio, iar el m-a recomandat unui
director de firma de mobila si de electronice, care dorea sa faca o televiziune prin cablu.
Avea ideea de la un cunoscut de-al lui din Oradea.
M-a invitat la Polivalenta, unde avea biroul si mi-a zis ce vrea sa faca incepand cu 1.09.
Al doilea "ales" era un tehnician a carui sotie lucra la o fabrica de mobila din Pantelimon.
Am mers impreuna la scolarizare la Oradea, tandem proiectare-executie.
Intr-o prima etapa au venit cei din Oradea cu "know-how"-ul lor.
I-am cazat la hotelul "Splendid" din Giulesti-Sarbi. Ii plimbam zilnic in Pantelimon unde am
"atacat" blocul 65, unde am instalat head-end-ul, adica partea de receptie terestra si de satelit.
Am instalat o antena de 3 m pe Astra la 1.10.1992, chiar in ziua concertului lui Michael Jackson
de pe Stadionul National. Aveam 14 canale, multe pentru acel moment.
Obtinusem licenta de la CNA si acordul de retransmisie de la diverse televiziuni, de ex. RTL.
Sef de santier era unchiul sotiei directorului tehnic. Acesta era cu planul, nu cu tehnica.
Solutia tehnica de distributie a celor de la Oradea era OK la "transportul" semnalului, dar
avea o mare problema la distributie. Distributia era primitiva, cu cutii de plastic, surse de
radiatie, caz de IGR. L-am informat pe shefu', care a cerut solutia standard, cu distribuitoare
ecranate. Asta a taiat elanul sefului de santier care dorea sa dea tzarii mai mult carbune.
Un colaborator de-al nostru din US a fost la Anaheim si mi-a trimis un pachet de cataloage de la
Commscope, TFC, Pyramid, RMS, Texscan, Scientific Atlanta. Sa aleg de acolo ce-mi trebuie
pt. retea. Am comandat 10 km de cablu, materiale pentru vreo 100 de scari si distributie pentru
2000 de abonati. Zona vizata - Pantelimon.
Cu diverse improvizatii functionale s-a facut o mica retea de la blocul 65 spre Vest si la un
chiosc de tabla al unui nene unde am instalat vreo 6 TV-uri sa vada poporul ce-i CATV-ul.
Au inceput sa curga contractele. Dl fost sef de santier a devenit sef la contracte. Si-a luat o
asistenta care batea aproape non-stop date la contracte. Seful lucra cu degetul aratator.
Intra cineva, degetul arta directia, textul lui :"la doamna".
Sef de santier a devenit colegul din tandemul initial, solutie corecta.
Prin ianuarie 1993 a venit marfa din State cu vaporul in Europa si apoi pe camioane.
Eu comandasem de toate si eram destul de curios daca echipamentul respecta datele din catalog.
Am facut cateva scari cu distribuitoare "GBTR" si am masurat toate iesirile pe toate 14 canale.
Erau OK. Am verificat si pierderile unui tambur de cablu 540, iarasi OK. La treaba !
Am inceput sa tragem cablu, am ajuns in cartierul natal in zona de blocuri. Eram vreo trei
colegi in trei directii, interesati sa aducem cablu in comunitatile noastre.
In timp ce noi lucram incepuse "osificarea" societatii, s-au pus 2 directori, un proiectant de fetze
de mobila si un tehnic recuperat dintr-un service de tip "schimba placa", unul mai cu pretentii
decat celalalt, cu solicitari simultane. Eu proiectam reteaua si apoi verificam executia.
Treaba a mers bine, dar din cauza celor doi, tusea si junghiul, am hotarat sa plec prin 08.1993.
L-am lasat acolo pe tata sa se ocupe de importuri, pana in 1995, cand s-a pensionat.
Inainte de plecarea mea fusesera debarcati cel care ma angajase, precedat de sotia lui.
I-am sunat sa-i intreb daca nu vor sa faca alta firma de cablu.
Ei se resemnasera si incercau sa vanda feronerie de usi, intr-un demisol din Cotroceni.
Dar peste vara au intalnit omul cu bani pentru o noua retea de cablu.
L-am plimbat prin cartierele virgine, cu sute de blocuri fara cablu. Un adevarat El-Dorado.
Am inceput la 1.09.1993. Aveam reteta din experienta anterioara.
Am plusat: 24 canale intr-o zona buna - 1 Mai Banu Manta Titulescu.
Cu 3 antene de 3 metri pe 3 sateliti plus programe terestre.
M-am urcat in tren pt. Budapesta la prietenul meu de acolo si m-am intors cu primul cap de
retea cu 24 canale din Bucuresti.
Cu acesta ocazie am adus o bijuterie tehnica - un Promax pana la 2 GHz, cu analizor de spectru.
Concurent - un pui Romtelecom cu fibra optica prin canale.
Noi eram cu cabluri aeriene intre blocuri, dar cu reclama corespunzatoare.
Am cumparat planurile 1:2000 pentru tot Bucurestiul.
Am gasit un sediu langa primaria sector 1, de la Ascensorul.
Am angajat pensionari cu un text de mare efect. Se plimbau cu o bucata de fibra optica si cu alta
de cablu 540. Ideea era ca pe fibra microscopica n-aveau cum sa intre atatea canale cate intra pe
cablul gros. Bestiala reclama, nu ? Asa s-au luat bani in avans (vreo 40 % din taxa de bransare)
de la vreo 2000 de abonati in cateva saptamani. Prin reclama agresiva si actiune intensa de intins
cabluri. Echipa era foarte buna, oamenii fusesera recrutati intr-o duminica la ora 13.
N-au venit decat cei care intr-adevar vroiau sa faca treaba.
Amicul meu Dorin a fost mana mea dreapta, sef de santier.
Am ales si un tip care mai tarziu a ajuns director tehnic la o firma concurenta.
Am dat de lucru prietenilor din cartier.
Capul de retea l-am instalat in blocul turn de la strada Maltopol, unde era administrator un prieten
de familie. Seara stateam la pizzeria de la parter.
Intr-o vineri seara au vrut sa-mi dea fiecare cate un procent. N-ar mai fi fost fifty-fifty.
Era luna 11.1993 si ultima vineri in aceasta combinatie.
Luni mi-au interzis sa intru in sediu, pentru un motiv pe care numai ei il stiau.
Cred ca s-a suparat baiatul providential cand au vrut sa-l lase cu 49%.
Or fi dat vina pe mine si m-au pus pe faras. Nu am primit nicun leu pentru efortul inceput la 1.09.
Ca si cum as fi muncit pentru vreo datorie imaginara.
Eu n-am insistat, am pus reteaua pe lista de reusite tehnice si am mers mai departe, la urmatoarea
firma de cablu, un triumvirat cu teatru de operatii la piata Crangasi.
S-au facut vreo 2000 de abonati, dar erau prea multe capete de hranit si prea multe pareri.
Furnizorul de echipament s-a retras in final din proiect. Am continuat sa consiliez vanzarea
de echipament de cablu catre clienti din toata tara.
In ani a scazut vanzarea de echipament de cablu si firma a comutat pe echipament de curenti tari.
Am revenit la meseria de baza, cea de electrothehnist.
Intre 1998-2014 m-am ocupat cu echipament medie tensiune si de distributie de curenti mari.
Despre asta in alta postare.

La aniversarea de 10 ani de "Antene" de Eberhard Spindler am ridicat un monument, in curte, cu
o antena de 3 metri. Fundatia si stalpul le-am pus in 08.1993, iar instalarea a fost sincrona cu instalarea celor 3 antene de la strada Maltopol. Am ingropat in betonul B300 de la statia Carpati
un stalp din 4 tronsoane.
Primele 2 tronsoane le-am asamblat si le-am pus in groapa impreuna cu Catalin.
Pentru ultimile 2 tronsoane am lucrat cu doi sudori de la 23 August, care mi-au facut si adaptarea
de la patrat la rotund, pentru montura antenei. Ei credeau ca pot ridica pe brate 160 kg.
Pentru a nu le fi afectat prestigiul au apelat la o macara de incinta, cu care au rezolvat problema
stalpului. Totusi nu i-am lasat sa puna mana pe antena sensibila din 6 petale.
Aceasta fusese asamblata pe calapodul special de la Autocamioane Brasov de catre echipa din
dl. inginer si dl. maistru, specialisti in aceasta operatie. Am tinut-o in garaj, in locul masinii.
Pe seara, cu ajutorul vecinilor, am trecut-o pe brate prin spinii trandafirilor din fata casei si
am ridicat-o pe pozitia finala. A doua zi am pozitionat-o pe Astra cu aparatul Promax.
Mai tarziu i-am montat un al doilea LNB intr-un focar secundar, pentru Hotbird.
Foto "dupa 20 de ani". Reglajul din 1993 l-am facut stand in spate. Platforma din fatza am
inventat-o cand a picat un LNB. Apoi a fost utila pt.upgrade si adaptari. Sta in 4 suruburi.
Usor elastica, dar a tinut.

Ajungand la firma de distributie echipament CATV mi-am luat un receptor PACE.
In 1999 am luat un Humax digital cu sloturi pentru module CAM.
Prin 2003 am luat de la un fost coleg o antena de 1,8 m de aluminiu fabricata in Ucraina,
cu stampila Abacus, cu calul Pegas. Merge cu receptorul digital incorporat in LG.
Prin toamna 1994 am insistat la prima firma de CATV pentru care am tras cablu in Pantelimon,
inconjurand cartierul, sa traga si la casele din parcelare. Au pus un tarif de 100 $ pentru
a taia elanul amatorilor. Tata inca lucra la ei, a facut abonament, urmand ca eu sa rezolv problema tehnica. Am luat o rola de cablu RG6 si am tras semnal de la blocul cu 4 etaje din Camin.
Baietii mi-au zis doar pe unde pot iesi pe terasa.
Vestea sosirii CATV in cartier s-a raspandit imediat, Doru s-a dus peste ei si a facut contract.
Noi, vecinii, aveam instalatia de antena colectiva de 10 ani.
S-au abonat la cablu cca. 15 familii, toate au tras de la mine, deoarece firma inca nu opera la
case. Le-am pus amplificator, distribuitie, tot tacamul.
Din acel moment a inceput apusul antenelor de satelit.
15 ani mai tarziu a aparut in cartier fibra optica.